Ah, filmele…ce ne-am face fare ele? In ultimul timp mi-au delectat serile si nu m-au lasat sa adorm. Asa ca o sa scriu despre trei dintre ele si despre un serial. Opiniile mele sunt pur subiective asa ca puteti sau nu sa le luati in seama.
The Girl with the Dragon Tattoo in regia lui David Fincher. Of, Fincher… au apus zilele Fight Clubului! Ma asteptam la o abordare mult mai controversata, la mai multe cadre abrupte, la putin mai mult suspans. Regizorul s-a bazat pe faptul ca publicul a vazut deja varianta suedeza asa ca a umplut spatiile ramase goale din poveste. Daniel Craig a avut singura tresarire cand i s-a pus o punga pe cap. In rest rolul sau a fost oarecum liniar. M-am intrebat la un moment dat daca poate sa schiteze sentimente. Daca pentru James Bond nu are nevoie de ele, pentru Mikael Blomkvist poate ar fi trebuit sa isi dea silinta. Rooney Mara – cred ca au tinut-o zile intregi la salon ca sa o transforme in Lisbeth Salander. E singura care mi-a atras atenta impreuna cu maretul Christopher Plummer. In rest nimic palpitant… doar o poveste “liniara”(chiar nu am gasit alt termen mai bun). Am “simtit” pana si contractul semnat din spatele fiecarui rol. Sunt curioasa daca vor ecraniza si celelate romane. Hollywoodul distruge povestile si e pacat! Varianta suedeza, desi a fost pentru televiziune si pe alocuri aveai senzatia ca este o poveste putin trasa de par (dahaa, mai ales in partea a II-a si a a III-a), a fost jucata mult mai realist, mai dramatic, mai aproape de stilul trilogiei Millenium (adica sincer si fara dialoguri superficiale).
Anonymous nu isi merita nota de pe IMDB dar cred ca incepe sa nu mai fie relevant acest aspect. Directorul Roland Emmerich a realiat un film de epoca bine structurat si deloc plictisitor. Ocolesc filmele de gen pentru ca adorm de fiecare data. Ei bine, controversa Shakespeariana m-a tinut lipita de ecran. Filmul abordeaza ipoteza Oxfordiana si anume faptul ca piesele de teatru ar fi fost scrise de Lordul Edward de Vere, un bastard al Reginei Elisabeta I. Trebuie sa il vedeti asa ca nu voi dezvalui mai multe amanunte. Elisabeta a fost departe de imaginea virginala construita de oamenii abili care au condus Regatul in timpul domniei sale.
Bridesmaids. Asa cum a spus Ricky Gervais la Golden Globes este o comedie “spumoasa” in care femeile reusesc sa demonstreze ca sunt la fel de grobiene precum barbatii. Chiar m-a distrat subiectul pentru ca este absurd, este ridicol, este amuzant… asa cum suntem noi cateodata. Poate este varianta feminina a comediei de succes Hangover. Dar in acest caz este vorba de o nunta, de o relatie de prietenie dintre doua femei si despre un final stupid. Finalul filmului chiar a stricat atmosfera. Dar tot trebuie sa il vedeti intr-o seara cu prietenii pentru ca deh… cred ca are singura scena din istoria filmografiei cu o femeie care isi face “nevoia mare” (chiar nu a fost bleah asa cum suna, culmea) in chiuveta. Ataaat!
Cel mai recent episod din House M.D. Perils of Paranoia. Seria 8. Dupa ce a fost amanat de am uitat eu cand trebuia sa fie difuzat episodul a avut tot durata normala si nu doua ore asa cum au promis producatorii. Anul acesta expira mai multe contracte si am senzatia ca serialul mai are putin si isi “da duhul”. Personajul House a ramas la fel si cred ca mai rezista doar datorita lui Hugh Laurie. Fara el… o sa fie trist. Daca mai aveti rabdare urmariti acest serial pentru ca este printre singurele relevante ramase pe piata. In rest cam toate au iz de “soap opera”. Sunt in cautarea unui serial reusit dar in afara de Sherlock nu am gasit nimic. Trist! Ah, iar despre episod pai iar a tusit un personaj sange pentru ca in final House sa scape de monitorizarea politiei. Aveau doua variante: fie sa lesine cineva cu “prabusire sonora” (pac-buf) fie sa tuseasca un personaj niste sange. Au mers pe varianta safe. Dar tot mi-a placut jocul psihologic dintre “pionul negru” si House. E de vazut.
)
