cu capra la raze…

Poza este de aici.

The Help - Daca acum aproape 3 ani am avut Precious, anul acesta avem The Help. Este o poveste sensibila si foarte frumos expusa pe pelicula. Actritele au fost distribuite perfect iar personajele respira cu adevarat, au viata si sunt credibile. Emma Stone este singura “tanara speranta” de la Hollywood care merita atentie (Easy A de vazut). Are personalitate si stie cum sa nu para superficiala. Viola Davis si Octavia Spencer sunt senzationale! Am ras si m-am intristat fara sa imi dau seama ca particip la actiunea unui film. Bravooo… doamnelor! Povestea menajerelor din anii ’60 chiar trebuia sa fie spusa. Si asta pentru ca avem tendinta de a uita de unde am plecat!

Shame – Cu Michael Fassbender. Este o poveste actuala despre universul porno al unui tip comun. La munca este apropiat de sef si “urca firma pan’ la cer” iar in timpul liber se delecteaza cu porno, cu mana, cu senzatii tari si cu obsesii sexuale. Nu este vorba despre un obsedat sexual clasic, este vorba despre obsedatul din zilele noastre. Acela care stocheaza in computerul de la munca foldere intregi cu…stiti voi ce! Acela care isi petrece serile vizionand porno, porno, porno. Replica sefului spune tot: cineva care tine asa ceva…e un obsedat! Creampie..nici nu stiu ce dracu’ inseamna! Sigur nu e asistentul tau? (Ma rog, am adaptat, dar personajul s-a exprimat cam asa). Ah, si ca lucrurile sa devina si mai complicate, avem si relatia obsedatului cu sora sa cu tendinte suicidale. Sa il vedeti ziua pentru ca noaptea va poate adormi. Povestea nu se bazeaza pe dialoguri neaparat, ci pe stari, senzatii, trairi…toate invartindu-se in jurul individului incapabil de atasament. Este un fel de FishHead in cautare de nou, de extrem, ce nu poate sa construiasca relatii normale. Si da, nu este obsedatul sexual care isi poate rezolva problema cu oricine. Este obsedatul pervers, psihotic, depresiv, caruia ii trebuie mereu o doza si mai puternica. Distrugerea e apoteotica!

J. Edgar - Cu Leonardo DiCaprio. Clint Eastwood si-a dorit sa obtina un film aaaam cu valoare de “nestemata” asa ca l-a deviat in sepia si a combinat pasaje din trecutul tanarului cu episoade din prezentul batranului J. Edgar. Relatia sa cu mama (glorious Judy Dench) l-a transformat intr-un tip obsedat, cu deviatii sexuale (spre baricada gay), fost fatalau balbait transformat intr-un individ cu veleitati tiranice. Cred ca in filmul asta apare cea mai penibila scena: lupta “corp la corp” dintre Edgar Hoover si “iubitul” sau interpretat de Armie Hammer. Si, da, lupta se termina cu un pupic. (Toata sala a ras, ce sa-i faci, nu cred ca era efectul scontat). Dar sa nu ma intelegeti gresit, este un film care merita sa fie vazut. Hoover a inventat FBI-ul si tehnicile de urmarire. A pus bazele Americii moderne prin munca sa sustinuta. Hell, ce ne-am face fara trecut?
PS – Oare ce rol trebuie sa primeasca DiCaprio ca sa fie luat in seama? A avut filme bune, are un CV bun si totusi…niciun Oscar. Sa fie oare mafia de vina? Oricum, urmatorul film este The Great Gatsby, unde joaca alaturi de Carey Mulligan, si Sinatra in regia lui Scorsese. DiCaprio+Scorsese = Love. (Filme bune pe care le puteti vedea cu Leonardo DiCaprio: Gangs of New York, Catch Me If You Can, Blood Diamond, The Departed, Revolutionary Road, Shutter Island si Inception.)

Da! Ma uit la televizor, si anume, seara (nu in fiecare seara). Prefer sa fiu informata si sa nu raman inzapezita cu masina pe centura (pun intended). Bun! Si, daca mi-am asumat acest risc de a ma “delecta” cu televizorul, trebuie sa suport si consecintele: tonele de minute cu reclame inutile pentru ca nu imi place sa mi se sugereze ce anume sa cumpar. Eu testez produsele si, daca imi satisfac cerintele uluitor si ametitor de pretioase, atunci raman “fana”. Nu o sa cumpar niciodata balsam de rufe “Pulifricino” pentru ca asa mi-a facut cu ochiul o duduie care bea dintr-un capac intr-o reclama. Ei, dar problema mea este in alta parte azi. La dracu’, mai nou se difuzeaza reclame pentru medicamente (mai multe ca niciodata). Medicamente de toate tipurile si pentru toate afectiunile. De la superbele laxative pana la mirobolantele pilule pentru ficati si unguentele antireumatice. Mi-au iesit ochii din cap deja! Suntem pe moarte? O sa enumar cateva “medicamente” (ei bine, sunt multe suplimente din zona “feel free to OD”, care se gasesc in orice farmacie): Essentiale, Fluimucil (erau beti, ai dreacu’, cand au stabilit numele), Linex, Artrostop, Lioton gel, Digest Duo, Fiobilin, ACC, ACC junior, Nurofen, Claritine… si lista poate continua. Problemele romanilor sunt: virozele, racelile si gripele, incontinenta urinara, reumatismul, tusea, ficatul si fierea si mancatul excesiv. WTF? Chiar suntem pe moarte? Este imperios necesar sa ai acasa medicamente pentru absolut orice afectiune? Eu asta inteleg. OK, ma inteapa ceva aici…sa luam un “flacanil” si o sa ne treaca. Astepti mai multe ore si tot te inteapa… sa incercam atunci cu “pirustivil”, poate asta ajuta. Ha? Ca eu sunt sigura ca nimeni nu se duce pana la medicul de familie sa intrebe ce face cutare medicament si daca sa ia (sau la un farmacist destoinic, care sa ii citeasca prospectul; nu la un asistent, atentie, este o diferenta). Mai toti mergem in farmacie si le lasam pe duduile asistente sa ne indrume, pentru ca farmacistii sunt rari si au devenit adevarate nestemate intrucat sunt singurele persoane care iti mai pot explica ce iti face o substanta dintr-un medicament si daca sa il iei sau nu. In rest, auzi doar “aaa, luati antibioticul ala? pai luati si probioticul asta (ca sa imi dea mie tipul de la vanzari produse gratis)”. Cam asta este adevarul. Dar deviez! Ce e cu atatea reclame la medicamente…ma rog, reclame, sunt mai mult mesaje clare “luati asta altfel o sa va crape organul”, “mancati ca porcul, pentru ca exista asta si nu o sa muriti”, “luati asta, altfel o sa va explodeze capul de la durere”. Eu nu imi aduc aminte ca pe vremuri sa fi fost atat de dorogati. Suntem niste drogati pe moarte! Gasiti un farmacist si tineti-l aproape! Si nu mai luati pumni de pastile pentru ca asa a zis medicul. Uneori, el nu citeste prospectul…(nu doresc sa generalizez si nici sa acuz pe cineva de ceva, doar imi exprim pasnic punctul de vedere).

Ah, filmele…ce ne-am face fare ele? In ultimul timp mi-au delectat serile si nu m-au lasat sa adorm. Asa ca o sa scriu despre trei dintre ele si despre un serial. Opiniile mele sunt pur subiective asa ca puteti sau nu sa le luati in seama.

The Girl with the Dragon Tattoo in regia lui David Fincher. Of, Fincher… au apus zilele Fight Clubului! Ma asteptam la o abordare mult mai controversata, la mai multe cadre abrupte, la putin mai mult suspans. Regizorul s-a bazat pe faptul ca publicul a vazut deja varianta suedeza asa ca a umplut spatiile ramase goale din poveste. Daniel Craig a avut singura tresarire cand i s-a pus o punga pe cap. In rest rolul sau a fost oarecum liniar. M-am intrebat la un moment dat daca poate sa schiteze sentimente. Daca pentru James Bond nu are nevoie de ele, pentru Mikael Blomkvist poate ar fi trebuit sa isi dea silinta. Rooney Mara – cred ca au tinut-o zile intregi la salon ca sa o transforme in Lisbeth Salander. E singura care mi-a atras atenta impreuna cu maretul Christopher Plummer. In rest nimic palpitant… doar o poveste “liniara”(chiar nu am gasit alt termen mai bun). Am “simtit” pana si contractul semnat din spatele fiecarui rol. Sunt curioasa daca vor ecraniza si celelate romane. Hollywoodul distruge povestile si e pacat! Varianta suedeza, desi a fost pentru televiziune si pe alocuri aveai senzatia ca este o poveste putin trasa de par (dahaa, mai ales in partea a II-a si a a III-a), a fost jucata mult mai realist, mai dramatic, mai aproape de stilul trilogiei Millenium (adica sincer si fara dialoguri superficiale).

Anonymous nu isi merita nota de pe IMDB dar cred ca incepe sa nu mai fie relevant acest aspect. Directorul Roland Emmerich a realiat un film de epoca bine structurat si deloc plictisitor. Ocolesc filmele de gen pentru ca adorm de fiecare data. Ei bine, controversa Shakespeariana m-a tinut lipita de ecran. Filmul abordeaza ipoteza Oxfordiana si anume faptul ca piesele de teatru ar fi fost scrise de Lordul Edward de Vere, un bastard al Reginei Elisabeta I. Trebuie sa il vedeti asa ca nu voi dezvalui mai multe amanunte. Elisabeta a fost departe de imaginea virginala construita de oamenii abili care au condus Regatul in timpul domniei sale.

Bridesmaids. Asa cum a spus Ricky Gervais la Golden Globes este o comedie “spumoasa” in care femeile reusesc sa demonstreze ca sunt la fel de grobiene precum barbatii. Chiar m-a distrat subiectul pentru ca este absurd, este ridicol, este amuzant… asa cum suntem noi cateodata. Poate este varianta feminina a comediei de succes Hangover. Dar in acest caz este vorba de o nunta, de o relatie de prietenie dintre doua femei si despre un final stupid. Finalul filmului chiar a stricat atmosfera. Dar tot trebuie sa il vedeti intr-o seara cu prietenii pentru ca deh… cred ca are singura scena din istoria filmografiei cu o femeie care isi face “nevoia mare” (chiar nu a fost bleah asa cum suna, culmea) in chiuveta. Ataaat!

Cel mai recent episod din House M.D. Perils of Paranoia. Seria 8. Dupa ce a fost amanat de am uitat eu cand trebuia sa fie difuzat episodul a avut tot durata normala si nu doua ore asa cum au promis producatorii. Anul acesta expira mai multe contracte si am senzatia ca serialul mai are putin si isi “da duhul”. Personajul House a ramas la fel si cred ca mai rezista doar datorita lui Hugh Laurie. Fara el… o sa fie trist. Daca mai aveti rabdare urmariti acest serial pentru ca este printre singurele relevante ramase pe piata. In rest cam toate au iz de “soap opera”. Sunt in cautarea unui serial reusit dar in afara de Sherlock nu am gasit nimic. Trist! Ah, iar despre episod pai iar a tusit un personaj sange pentru ca in final House sa scape de monitorizarea politiei. Aveau doua variante: fie sa lesine cineva cu “prabusire sonora” (pac-buf) fie sa tuseasca un personaj niste sange. Au mers pe varianta safe. Dar tot mi-a placut jocul psihologic dintre “pionul negru” si House. E de vazut.

Sarcasmul ramane vesnica arma a oamenilor care inca mai au ceva in cap si nu pe cap! Atat pentru azi. Nervii ma domina si atitudinea relaxata este uitata prin sertare. Am uitat cum este sa fii calm si linistit. E imposibil. Nu stiu voi cum va descurcati… Eu aplic sarcasm acolo unde altceva nu mai functioneaza. Bine ca mai exista si remediul acesta! Altfel nu stiu ce s-ar intampla!

Poza este de pe 9gag.com. Olee! Multumesc Juliette pentru link.