cu capra la raze…

Haideti sa mergem sa cumparam flori, va rog eu!!! Ahmmmm, adica noi, doamnele, sa cumparam pentru ca iata exista multi barbati care isi sarbatoresc femeia…femeia din ei, nu pe “aia” de acasa! Poza este de aici.

De cand locuiesc in cartierul muncitoresc din Bucuresti viata mi s-a schimbat radical. Cand am poposit aici acum trei ani viata era calma si frumoasa. Apoi a aparut o pista pentru biciclisti care nu a fost folosita de biciclisti ci de mamicile ce imping la carucioare. Nimeni nu a mai parcat pe partea stanga a asfaltului (vorbesc de asfaltul de langa blocul meu cu cutii de chibrituri). Apoi au aparut niste “stiuleti” montati strategic astfel incat nicio masina sa nu mai urce pe trotuar. Perfect! Au venit “rumanii” noaptea si au scos stiuletii, ca deh, locuri de parcare special amenajate nu a proiectat nimeni. Au ramas in urma niste gauri superbe in asfalt si masinile tot s-au strecurat. Apoi s-a gandit cineva sa faca si niste locuri pentru parcat la strada sau “susea”, dar la distante considerabile…Socoteala era buna. La cincizeci de masini facem sapte locuri de parcare. Las’ ca le ajunge! Sa parcheze unul peste altul, ce naiba! Parcare supra-etajata “rumania stail”! Apoi a venit vremea metroului. Locurile de pe trotuar sunt eliminate, parcarile de la strada vor fi si ele distruse si copacii taiati. Pentru ca asa se gandeste totul in aceasta tara. Ah si colac peste pupaza, cam de asta vara niste “neoameni” au primit autorizatie sa construiasca un “small” la cativa metri distanta de blocul meu. Small-ul asta e pe structura metalica. Muncitorii sunt si ei pardon, scuzati, niste manelisti obositi care asculta Guta dimineata la 8. Asa ca in fiecare zi, de dimineata si pana seara zdranganesc si bocane si taie si dau gauri in structura metalica de zici ca am un mega-clopot si o mega-structura (ba e un mega-cacat roz) langa mine si vreo 300 de manastiri cu toaca de lemn. Un vis! Ah si pentru ca azi e 1 martie…hai la multi ani! Urasc tara astaaaaaaa! Macar, drept razbunare, o sa mor in ea! Ca altceva n-am ce sa ii fac! Hrr! Sictir-martisor… ca eu ma gandesc la bombe si explozii nu la ghiocei si snurulete! Poza e de aici.

Poza este de aici.

The Help - Daca acum aproape 3 ani am avut Precious, anul acesta avem The Help. Este o poveste sensibila si foarte frumos expusa pe pelicula. Actritele au fost distribuite perfect iar personajele respira cu adevarat, au viata si sunt credibile. Emma Stone este singura “tanara speranta” de la Hollywood care merita atentie (Easy A de vazut). Are personalitate si stie cum sa nu para superficiala. Viola Davis si Octavia Spencer sunt senzationale! Am ras si m-am intristat fara sa imi dau seama ca particip la actiunea unui film. Bravooo… doamnelor! Povestea menajerelor din anii ’60 chiar trebuia sa fie spusa. Si asta pentru ca avem tendinta de a uita de unde am plecat!

Shame – Cu Michael Fassbender. Este o poveste actuala despre universul porno al unui tip comun. La munca este apropiat de sef si “urca firma pan’ la cer” iar in timpul liber se delecteaza cu porno, cu mana, cu senzatii tari si cu obsesii sexuale. Nu este vorba despre un obsedat sexual clasic, este vorba despre obsedatul din zilele noastre. Acela care stocheaza in computerul de la munca foldere intregi cu…stiti voi ce! Acela care isi petrece serile vizionand porno, porno, porno. Replica sefului spune tot: cineva care tine asa ceva…e un obsedat! Creampie..nici nu stiu ce dracu’ inseamna! Sigur nu e asistentul tau? (Ma rog, am adaptat, dar personajul s-a exprimat cam asa). Ah, si ca lucrurile sa devina si mai complicate, avem si relatia obsedatului cu sora sa cu tendinte suicidale. Sa il vedeti ziua pentru ca noaptea va poate adormi. Povestea nu se bazeaza pe dialoguri neaparat, ci pe stari, senzatii, trairi…toate invartindu-se in jurul individului incapabil de atasament. Este un fel de FishHead in cautare de nou, de extrem, ce nu poate sa construiasca relatii normale. Si da, nu este obsedatul sexual care isi poate rezolva problema cu oricine. Este obsedatul pervers, psihotic, depresiv, caruia ii trebuie mereu o doza si mai puternica. Distrugerea e apoteotica!

J. Edgar - Cu Leonardo DiCaprio. Clint Eastwood si-a dorit sa obtina un film aaaam cu valoare de “nestemata” asa ca l-a deviat in sepia si a combinat pasaje din trecutul tanarului cu episoade din prezentul batranului J. Edgar. Relatia sa cu mama (glorious Judy Dench) l-a transformat intr-un tip obsedat, cu deviatii sexuale (spre baricada gay), fost fatalau balbait transformat intr-un individ cu veleitati tiranice. Cred ca in filmul asta apare cea mai penibila scena: lupta “corp la corp” dintre Edgar Hoover si “iubitul” sau interpretat de Armie Hammer. Si, da, lupta se termina cu un pupic. (Toata sala a ras, ce sa-i faci, nu cred ca era efectul scontat). Dar sa nu ma intelegeti gresit, este un film care merita sa fie vazut. Hoover a inventat FBI-ul si tehnicile de urmarire. A pus bazele Americii moderne prin munca sa sustinuta. Hell, ce ne-am face fara trecut?
PS – Oare ce rol trebuie sa primeasca DiCaprio ca sa fie luat in seama? A avut filme bune, are un CV bun si totusi…niciun Oscar. Sa fie oare mafia de vina? Oricum, urmatorul film este The Great Gatsby, unde joaca alaturi de Carey Mulligan, si Sinatra in regia lui Scorsese. DiCaprio+Scorsese = Love. (Filme bune pe care le puteti vedea cu Leonardo DiCaprio: Gangs of New York, Catch Me If You Can, Blood Diamond, The Departed, Revolutionary Road, Shutter Island si Inception.)

Da! Ma uit la televizor, si anume, seara (nu in fiecare seara). Prefer sa fiu informata si sa nu raman inzapezita cu masina pe centura (pun intended). Bun! Si, daca mi-am asumat acest risc de a ma “delecta” cu televizorul, trebuie sa suport si consecintele: tonele de minute cu reclame inutile pentru ca nu imi place sa mi se sugereze ce anume sa cumpar. Eu testez produsele si, daca imi satisfac cerintele uluitor si ametitor de pretioase, atunci raman “fana”. Nu o sa cumpar niciodata balsam de rufe “Pulifricino” pentru ca asa mi-a facut cu ochiul o duduie care bea dintr-un capac intr-o reclama. Ei, dar problema mea este in alta parte azi. La dracu’, mai nou se difuzeaza reclame pentru medicamente (mai multe ca niciodata). Medicamente de toate tipurile si pentru toate afectiunile. De la superbele laxative pana la mirobolantele pilule pentru ficati si unguentele antireumatice. Mi-au iesit ochii din cap deja! Suntem pe moarte? O sa enumar cateva “medicamente” (ei bine, sunt multe suplimente din zona “feel free to OD”, care se gasesc in orice farmacie): Essentiale, Fluimucil (erau beti, ai dreacu’, cand au stabilit numele), Linex, Artrostop, Lioton gel, Digest Duo, Fiobilin, ACC, ACC junior, Nurofen, Claritine… si lista poate continua. Problemele romanilor sunt: virozele, racelile si gripele, incontinenta urinara, reumatismul, tusea, ficatul si fierea si mancatul excesiv. WTF? Chiar suntem pe moarte? Este imperios necesar sa ai acasa medicamente pentru absolut orice afectiune? Eu asta inteleg. OK, ma inteapa ceva aici…sa luam un “flacanil” si o sa ne treaca. Astepti mai multe ore si tot te inteapa… sa incercam atunci cu “pirustivil”, poate asta ajuta. Ha? Ca eu sunt sigura ca nimeni nu se duce pana la medicul de familie sa intrebe ce face cutare medicament si daca sa ia (sau la un farmacist destoinic, care sa ii citeasca prospectul; nu la un asistent, atentie, este o diferenta). Mai toti mergem in farmacie si le lasam pe duduile asistente sa ne indrume, pentru ca farmacistii sunt rari si au devenit adevarate nestemate intrucat sunt singurele persoane care iti mai pot explica ce iti face o substanta dintr-un medicament si daca sa il iei sau nu. In rest, auzi doar “aaa, luati antibioticul ala? pai luati si probioticul asta (ca sa imi dea mie tipul de la vanzari produse gratis)”. Cam asta este adevarul. Dar deviez! Ce e cu atatea reclame la medicamente…ma rog, reclame, sunt mai mult mesaje clare “luati asta altfel o sa va crape organul”, “mancati ca porcul, pentru ca exista asta si nu o sa muriti”, “luati asta, altfel o sa va explodeze capul de la durere”. Eu nu imi aduc aminte ca pe vremuri sa fi fost atat de dorogati. Suntem niste drogati pe moarte! Gasiti un farmacist si tineti-l aproape! Si nu mai luati pumni de pastile pentru ca asa a zis medicul. Uneori, el nu citeste prospectul…(nu doresc sa generalizez si nici sa acuz pe cineva de ceva, doar imi exprim pasnic punctul de vedere).